Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Septembrie 2007

Azi m-am hotarat sa scriu din Cartea Pacatelor, din Cartea Groazei…ale mele, ale noastre…

Aceasta este ultima confesiune a omului care am fost candva.

M-am nascut condamnata la Viata, iar eu m-am condamnat la Moarte; asta o stiu de acum, de cand fiinta mea mi-a zis ca am sa mor o data cu Altruismul, candva …foarte curand.

De aceea marturisesc urmatoarele:

  • Nemurirea fiintei umane am spuslberat-o in cele 4 vanturi si am transformat-o in Cuvinte, timp in care in fiecare zi din Posibilitatile Infinite ce mi s-au asternut cu perseverenta in cale, am ales Limita si n-am mai trecut de ea.
  • Cand mi s-a oferit TOTUL, am plans si am ales Nimicul, cu care mai tarziu mi-a fost ingrozitor de greu sa traiesc.
  • Din divinitatea Simturilor ce mi-au inundat mereu viata, am optat pentru Ignoranta si Nesimtire odioasa, pentru ca aceasta alegere sa ma cufunde mai tarziu in Amortire sufleteasca, amarand si ranind profund Dragostea nemarginita si infinit extensiva care ne defineste prin Umanitate.
  • Din fata Adevarului stralucitor cara am insemnat, am fugit cat am putut mai departe si m-am ascuns in Intuneric, desi acolo salasluiesc cele mai terifiante temeri ale mele……….si am locuit acolo mult timp impreuna…neinvatand niciodata nici sa le accept, nici sa le infrunt.
  • Am ales Minciuna virtuala si amagitoare,Lumii reale dar naucitoare in care m-am nascut…si n-am suportat Depresia care o insotea.
  • Am renuntat la oameni din teama fata de incapacitatea proprie; si dimensiunea profunzimii Singuratatii atotcuceritoare care i-a luat locul m-a inghetat pana in maduva oaselor.

Si ca totul sa fie Perfect am facut si un lucru Bun.

  • Am cazut in genunchi in fata Nimanui si a Tot si m-am rugat.Am dat Viata si Timpul meu, Mi-am vandut sufletul, in schimb a inca 2 ani pentru fiinta care o iubesc mai mult decat orice, ani in care a facut miracole pentru oameni si m-a invatat ce inseamna Speranta….A facut rau, pentru ca m-a invatat prea traziu…iar acum gandul la Sfarsitul iminent( al acestei scurte perioade), pe care deja il simt cum se apropie, e singurul lucru care m-a ingrozit cu adevarat vreodata.

Acum nu mai caut nimic, nu mai astept nimic, in schimb ma bucur de clipe asa cum vin ele, si bune si rele….si paradoxal pot sa spun ca nu regret Nimic, pentru ca am facut totul cum am putut mai bine.

P.S. Dedicat tuturor celor care inca mai traiesc si celei care am fost o data.

Read Full Post »

De-ale sufletului

Un Suflet ca toate celelalte plutea deasupra Simtirii, Vietii si Mortii,

deasupra uitarii si ignorantei….

uitat de Toti si Toate, uitat de Dragoste, uitat de Ura, uitat de Vreme.

Plutea la nesfarsit peste Timp, singur ca o pala de vant, cu amintirile sale culese din Trecut, stergand cu rabdare fiecare clipa din Prezent cu trista constientizare a unui Viitor deja cunoscut.

Plutea intr-un infinit unde nu mai conteaza nici Tristetea, nici Durerea, nici Gandurile,

nici Visele….

 Ci numai ca ai existat odata, rasfrant in tine, oglindit in frumusetea lumii pe langa care te-ai grabit atat; mereu…

Si ca vei exista la nesfarsit.

Read Full Post »

Cu dor…

Sa simti ca ti-e terifiant de dor de ceva….si sa nu stii de ce….

pt ca totul e la fel azi cum a ost ieri si maine cu siguranta nu se va schimba.

Si apa va curge, soarele va rasari, iar oamenii vor alerga in continuare haituind umbre de adevar uitate de propria viata si ganduri.

Iar tu uitandu-te la ei mirat sa te stingi de dor pentru ce ai pierdut inainte sa fi realizat macar ca ai fi avut ceva vreodata.sa te macine dorul de TOT si de NIMIC si putina liniste care o dobandesti cu atata truda sa fie luata de vant si spulberata intr-o clipa.

Si tie sa continue sa-ti fie dor de cate ori te uiti in ochii pritenilor sau in oglinda.

Sa-ti fie dor cand iesi in oras, cand mergi sa-ti intalnesti iubirea la colt, cand uiti de tot….

Si tragic….sa nu-ti dai seama ca ti-e dor de tine.

Read Full Post »