Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Ianuarie 2008

Ruga pentru Oameni

Nemuritori eroi ai tuturor timpurilor

Fluturati steagurile Sperantei si Curajului peste creatia deznadejdii care a imbracat prezentul nostru…

Alungati Umbra Tristetii si Nesigurantei noastre.

Stergeti cu privirile Voastre valurile Durerii ce curge pe strazi si sangele Iubirii ingropate de vii undeva adanc prin Sufletele Fantomatice a Ceea ceea ce am devenit.

Redati-ne puterea de a Spera

Reinviati-ne Visele si colorati-ne Viata… caci am Murit candva curand fara sa ne dam seama.

Ajutati-ne sa ne ajutam singuri si spuneti-ne va rog:

Voi cum de n-ati obosit Niciodata sa traiti? 

Anunțuri

Read Full Post »

Eu sunt Speranta si Dragostea.Am fost facuta din visele si gandurile tale.

Eu pot fi Miracolul, Fericirea si Nemurirea Ta.

Eu nu voi muri niciodata.

Fara Tine voie fi mereu si etern Nefericit.

Asa, singur si absurd in relatie cu lumea, calatoresc mult prea repede si prea departe spre Nicaieri; in speranta ca pe drum sa ma gasesc pe Mine, sa te gasesc pe Tine, ca poate o sa am o Revelatie si o sa fiu Fericit.

Daca te-as gasi, te Parasesc, Fug, ma Ascung, Plang, aleg sa Gresesc, sa Imbatranesc si sa Mor , pentru ca in lumea asta, lumea de care ma inconjor, nici Tu nici Eu nu mai avem loc.

Si totusi Tu esti Viata mea.

Scriu asta in speranta ca poate ai sa Citesti, ai sa Intelegi si cand ne vom intalni ai sa-mi Zambesti, iar eu pentru Prima data in viata mea sa Nu trebuiasca sa spun nimic, pentru ca Tu stii deja.

Ai grija de sufletul Meu pana atunci.

Cu toata Dragostea,

Omul

Read Full Post »

Toata lumea dezvolta fel de fel de alergii, care de care mai ciudate, nesuferite,  cu care zilele se dovedesc pana la urma a fi mai greu de trait si impartit decat cu ‘imperfectul’  tau partener de viata.

Suntem alrgici la polen,praf,mucegai,catei pisici si te miri mai ce anume…dar cea mai grava alergie a noastra este la Atentie si la Noi insine.

Toti ducem lipsa acuta de atentie, toti tanjim dupa ea…si totusi cand o primim nu reusim sa-i facem fata.

Si la TOTi ne e dor de noi insine…

Cand cineva te priveste adanc in ochii, in noi se sapa incet un sentiment de discomfort care creste si te roade.Curand ai sa te intrebi oare ce nu este in regula ( la tine); ce vede el si n-ar trebui sa fie acolo iar undeva in adancul mintii si sufletului tau micile tale imperfectiuni pe care te-ai chinuit atat sa le ascunzi lumii se vor transforma in Balauri si-si vor arata dintii ascutiti din Umbra.

Vei dori sa fugi departe doar, doar vei fi lasat in pace, si te vei supara percepand privirea si gestul ca un Atac la Persoana.

…..

Ochii nu sunt oglinda sufletului…

Ochii celor din jur functioneaza ca o reflexie fidela a propriului tau suflet. In ei, in ochii lor vedem exact ceea ce suntem, dar din pacate de multe ori nu suntem pregatiti sa ducem ceea ce e acolo. Suntem fie PREA Rai, prea Sensibili, prea Urati, prea Batrani…. iar oglinda asta nu o putem sparge.

Dar cel mai Bine si mai infiorator te vezi in ochii sufletului tau pereche, omul care stie ce ai vrea sa spui inainte ca tu sa-ti fi terminat de pus gandurile in ordine… Si aici intervine cea mai mare Fobie a omenirii : Dragostea.

O Dragoste mare, adevarata, a devenit aproape imposibil de dus.Nu putem nici cum intelege cum Cineva vazandu-ne cum ne vedem Noi, cunoscandu-ne cel putin la fel de bine, ne poate Accepta asa si tocmai pentru tot ceea ce suntem si nu vom fi niciodata a ne iubi atat.

Noi, copii ai lumii fara de speranta, educati prost, cu ochii la stele, redusi si suferinzi nu mai vrem sa fim iubiti asa. Ne e prea frica… ne e groaza de noi, de celalalt, de TOT.

Vrem sa fim ‘iubiti’ trecator si superficial de cine nu ne va putea intelege niciodata;vrem sa alegem sa gresim ca sa putem muri candva, mai tarziu innecati in complexele si fobiile noastre, cu gandul la D-zeu.

Iarta-ma Doamne ca am ales sa gresesc, caci Eu unul nu ma voi putea ierta niciodata.

Read Full Post »

Ma port pe mine….

Ma doare, m-apasa; ma ingheata durerea…

Port in mine Ingerul Dreptatii di Diavolul Incertitudinii si lumea se clatina sub pasii mei.

Port pe umerii Dragostea si Ura omenirii. Am iun suflet sperantele lor, in minte teama de un imens, terifiant si absolut Nimic.

Si in ultimul moment al zilei se stinge ma urasc.

Ma urasc pentru alegerile care le fac, pentru ca plang.

Urasc ca sunt Nemuritor, ca Mint si Trisez, ca traiesc in Egoism profund, ca sunt Rau si Las, ca ma Tem…

………si ca aceste lucruri nu le-am uitat in nici un moment al vietii mele.

Urasc faptul ca sunt sunt Vise, praf de Stele si Adevar, ca sunt liber, ca stralucesc, ca sunt tanar, ca existi, ca Dragostea sta in mine, ca iubesc lumea si viata….. si ca de aceste lucruri nu-mi msi amintesc aproape Niciodata.

Urasc ce as putea devenii, dar acest lucru nu il voi recunoaste Niciodata.

Am ales sa gresesc…sa o fac mereu, la nesfarsit….

Am inceput sa iert toata Lumea, pe toti cei ce-mi gresesc cu voie sau fara de voie, pt ca asa poate; dupa ce-i voi ierta pe toti am sa sjung sa ma pot ierta si pe mine.

Read Full Post »