Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Mai 2008

Destinatie de vis

De data asta, pentru ca nu am mai avut de ales…………..

M-am asezat pe o margine de trotuar pe o strada principala cu o multime de masini si m-am uitat dupa vise in soarele de dupa-amiaza.Am ales sa vad cea ce, cand sunt sanatoasa aleg sa ignor..

Si am descoperit … ce se intampla cu visele.

Oamenii le inchid in fragmente minuscule de puf de papadie si le dau drumul prin lume alaturi de o mica bucata din sufletul lor, menita sa le tina companie.

Plutesc la nesfarsit dansand pentru ele, pt tine, pt sufletul celor pierduti si celor care decid sa se salveze,fara preferinte, fara discriminari; de parca din vesnicie ar fi existat si acolo le-ar fi fost pentru totdeauna locul.

Plutesc fara sa se grabeasca…

Am vazut nori de vise si dorinte albe, mici insule plutitoare in format Liliput.

Erau atat de multe incat creau o senzatie unica de ninsoare de mai…o ninsoare cu puf de ingeri dupa ultima bataie cu perini dintre tine si D-zeu .

Mici adieri care nu se sting pe asfatlutul existentei noastre, care nu mor si nu se ofilesc.

Dorinte si Vise care ca orice alt lucru cu adevrat frumos si important in viata vin de la sine si Nu costa nimic 🙂

Dorinte si vise create de oamenii care de cele mai multe ori nici macar in ei insisi…dar ridicate de Ei la Cer.

Dorinte si vise…mici si plutitoare, umpland lumea noastra..si atatia oameni grabiti innotand, incercand sa-si faca cumva loc printre ele.

m-am uitat cum se ridica spre Inalt la un Dumnezeu care, dupa fetele mult prea triste si amarate ale celor din jur isi aminteste prea rar de oameni …sau poate am uiat ei sa creada in el, sau poate pur si simplu doarme, sau a avut nevoie de o vacanta… sau poate cine stie…

Visele se ridicau la Cer…si nu m-am putut abtine sa nu zambesc la faptul ca Speranta parea mai vie si mai colorata ca niciodata, neavand nevoie nici de culoare, si nici de glas pentru asta…..

Pur si simplu isi face loc printre noi ca deobicei… fiind  Ingerul Compasiunii si alinarii din viata noastra.

Read Full Post »

Printre ganduri…

Din azur ajung pe unde serpuitoare sclipiri ce se sting si se nasc pe o suprafata mai verde decat orice verde.Nu stiu cum am ajuns aici, sau ce caut defapt….

Dar Copacii sunt inca inalti aici si au ceva de spus.

Si lumea e mai departe cu un pas decat e deobicei…

Printre sclipiri de lumina si culoare stai si te regasesti intre vise, cu linisti adanci si importante.

Si stii ca esti acolo….iar acolo stii ca esti TU. …… ca ai valoare. .

Aici ai timp sa respiri,

si sa te opresti;

si sa existi

in distanta dintre doua ganduri trecatoare…

Pentru ca gandurile sunt doar musafiri in gara mintii, sufletului si vietii tale; pe cand tu vei fi acolo mereu, gata sa primesti, sa-ti iei adio, sa suferi si sa muncesti alaturi sau impotriva lor…..

Te vor face sa suferi, sa plangi, sau sa zambesti…dar nu vor fii tu…

Ele vor venii si vor pleca rand pe rand, pe cand tu vei FII acolo mereu…omul de dincolo de nori, ceea ce ai fost creeat sa devii.

Read Full Post »

Printre Vise

Au inflorit castaniii mama…si cam mult timp a trecut de cand n-am mai fost acasa.

M-am facut Mare de atunci mama……nu ca ar si foarte importanta..dar ma gandeam ca poate ti-ar place sa-i spui asta lui tata…

Ce frumos miroase a vara peste tot….pacat ca e atat praf, si oamenii sunt atat de suparati mereu…e ca si cum din atatia nervi si avand mereu atatea de spus uita sa zica ceea ce simt si sunt defapt.Oare de ce se agita atat?

M-a clacsonat un domn pe trecerea de pietoni azi…. m-am grabit si el a plecat in tromba..as fi vrut sa-l scot la o cafea si sa-l intreb unde se grabeste asa? ma intreb unde vrea sa fuga atat de departe si daca masina lui cea noua si puternica il va putea duce vreodata destul de repede acolo :)……..

oricum ar fi refuzat 🙂

M-am intors de la munte mama, intr-un loc unde am intalnit oameni….un loc pustiu altfel, un loc plin de verdeata….un loc, care miroase pur si simplu bine fara sa trebuiasca sa miroase a nimic special….

Un loc mama; cum si tu stii cateva, locurile in care simti maretia puterea din interiorul fiintei lumii in care traim si ne indragostim din nou.

Masa de vise era atat de deasa ca de abia imi innotau gandurile prin ea…. era plin de vise….

Acolo am simtit ca sunt unde trebuia sa fiu…locul unde aerul este rarefiat de vise….

Si acum sunt inapoi….

Am coborat de la munte la ses mama…in locul unde visele sut rarefiate

si printre atatia oameni nu-mi vine sa cred cat de gol e…. numai praf … poate or mai fi si niste vise uitate printre betoane si sticle securizate….. singurele care au scapat cumva fara sa fie zidite.

Aici visele sunt rarefiate pana la extinctie printre mintile oamenilor…nu mai au loc de atatea ganduri si ingrijorari, de atatea impulsuri fara cap si fare  coada.

Ma simt singura mama fara vise… ma simt singura fara voi, pentru ca din toata dragostea cu care voi, cei care ma iubiti atat ,m-ati inconjurat mereu s-a tot evaporat cate o bucata in neantul disperarii…

Stai linistita mama, sunt bine…de la voi am invatat cum sa fac sa fiu omul caruia ii este bine si cand ii este rau de moare 🙂 … la fel cum  tot voi m-ati invatat sa transform urma unei sperante in cele mai stralucitoare vise.

Pana una alta astept sa treaca…. si nu-mi vine sa cred ca cu toate astea castanii au inflorit….

Maine plec iar mama…dintre castani spre locul und eei s-au scuturat demult.

Plec sa schimb lumea.

Sa nu uitati sa fii alaturi de mine…am s am neoie de toata Dragostea voastra… pentru a fi Omul cre am fost facut sa devin 🙂

Read Full Post »