Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘De la lume adunate si-napoi la lume date’ Category

Lumina se stingea cand a iesit in final din casa… o umbra lunga, neagra… ce parea mai intarziata decat noaptea  de afara, dar cu suflet usor, diluat reprezentat in toata dimensiunea si stralucirea sa de doi ochii clari, luminosi, a caror privire patrunzatoare putini dintre oamenii adevarati o puteau sustine….

Cand a iesit din casa aia a lasat in urma tot ce a pierdut si toate sperantele de viitor si s-a indreptat-o silueta singuratica, goala- spre apus.

S-a tot dus pana a ajuns la capat de lume fara sa gaseasca nimic din ceea ce cauta, NIMIc din ceea ce ar fi putut reaprinde in sufletul unui Mort dorinta si puterea de a lupta.

Si cand in sfarsit a venit toamna si s-a stins si ultima farama de Dragoste din ce mai avea de oferit s-a dus si ea trista  si tacuta…. fara sa fii observat lumina si viata pe care o aducea peste tot involuntar si ingerul care devenise Ea insusi pentru lumea din jur.

Si au Iubit-o pentru asta…au iubit-o MULT… dar din pacate in tacere si mult prea tarziu.

Anunțuri

Read Full Post »

Azi m-am hotarat sa scriu din Cartea Pacatelor, din Cartea Groazei…ale mele, ale noastre…

Aceasta este ultima confesiune a omului care am fost candva.

M-am nascut condamnata la Viata, iar eu m-am condamnat la Moarte; asta o stiu de acum, de cand fiinta mea mi-a zis ca am sa mor o data cu Altruismul, candva …foarte curand.

De aceea marturisesc urmatoarele:

  • Nemurirea fiintei umane am spuslberat-o in cele 4 vanturi si am transformat-o in Cuvinte, timp in care in fiecare zi din Posibilitatile Infinite ce mi s-au asternut cu perseverenta in cale, am ales Limita si n-am mai trecut de ea.
  • Cand mi s-a oferit TOTUL, am plans si am ales Nimicul, cu care mai tarziu mi-a fost ingrozitor de greu sa traiesc.
  • Din divinitatea Simturilor ce mi-au inundat mereu viata, am optat pentru Ignoranta si Nesimtire odioasa, pentru ca aceasta alegere sa ma cufunde mai tarziu in Amortire sufleteasca, amarand si ranind profund Dragostea nemarginita si infinit extensiva care ne defineste prin Umanitate.
  • Din fata Adevarului stralucitor cara am insemnat, am fugit cat am putut mai departe si m-am ascuns in Intuneric, desi acolo salasluiesc cele mai terifiante temeri ale mele……….si am locuit acolo mult timp impreuna…neinvatand niciodata nici sa le accept, nici sa le infrunt.
  • Am ales Minciuna virtuala si amagitoare,Lumii reale dar naucitoare in care m-am nascut…si n-am suportat Depresia care o insotea.
  • Am renuntat la oameni din teama fata de incapacitatea proprie; si dimensiunea profunzimii Singuratatii atotcuceritoare care i-a luat locul m-a inghetat pana in maduva oaselor.

Si ca totul sa fie Perfect am facut si un lucru Bun.

  • Am cazut in genunchi in fata Nimanui si a Tot si m-am rugat.Am dat Viata si Timpul meu, Mi-am vandut sufletul, in schimb a inca 2 ani pentru fiinta care o iubesc mai mult decat orice, ani in care a facut miracole pentru oameni si m-a invatat ce inseamna Speranta….A facut rau, pentru ca m-a invatat prea traziu…iar acum gandul la Sfarsitul iminent( al acestei scurte perioade), pe care deja il simt cum se apropie, e singurul lucru care m-a ingrozit cu adevarat vreodata.

Acum nu mai caut nimic, nu mai astept nimic, in schimb ma bucur de clipe asa cum vin ele, si bune si rele….si paradoxal pot sa spun ca nu regret Nimic, pentru ca am facut totul cum am putut mai bine.

P.S. Dedicat tuturor celor care inca mai traiesc si celei care am fost o data.

Read Full Post »