Feeds:
Articole
Comentarii

Marturisire

A trecut o vesnicie de cand nu te-am vazut. O vesnicie de cand inima mi-a trait singura, in liniste; si niciodata n-am inteles de ce nu ti-am spus atunci, chiar la inceput…. Vesnicia ar fi aratat cu totul alfel alaturi de tine….
Cand te-am cunoscut eram atotputernic; n-am putut sa recunosc ca Spiritul tau uman m-a infrant din primul moment in care te-am vazut…iar pentru asta am simtit pacatul tacerii apasandu-mi sufletul in fiecare secunda care a trecut de cand suntem atat de departe.
Au trecut de atunci in atatia ani lumina, adierii si volburi intunecate, zile senine si vanturi puternice peste inima mea.
S-au intamplat multe, toate asa cum ai spus ca vor fi… Am suferit, am plans, am ras, am regretat … dar am invatat cate ceva din toate, cat clepsidra timpului si-a scuturat nisipul peste mine.
La inceput nu mi-am mai adus aminte culoarea ochilor tai in care stiu bine ca se oglindea soarele cand zambeai. Si intr-o zi mi-am dat seama ca am uitat cu arata chipul tau ce mi-a adus lumina; apoi nu mi-am mai amintit nimic.
Dar mai tarziu, mult mai tarziu, cand mi-am pierdut trecutul si am renuntat la viitor, cand am pierdut si ultima amintire a vietii mele trecute, am invatat sa vibrez impreuna cu tine: esenta ta e parte din mine iar cuvantul tau e suflarea vietii din aer. De atunci te urmez cu incredere.
A trecut atat de mult timp ca nu a mai ramas din mine decat un suflet translucid plutind alene prin eternitate, un suflet atat de batran ca nu mai poate auzi falfaitul aripilor si nu mai poate vedea culorile viselor.
Stiu insa ca prin tot ce s-a intamplat, prin toate cele ce-au urmat, si cele ce vor mai fi, te voi recunoaste cand va fi sa fie sa na intalnim, chiar de-ai fi un fir de nisip in adancul lumii.
Pentru ca intotdeauna, dar intotdeauna te-am iubit ; asa cum te voi iubi si de acum pana la sfarsitul zilelor.

Viata ca un vis

Se lasa ceata peste oras. Este intuneric si tacere. E ceasul magiei s-al viselor desarte. E timpul singuratatii din noi. E momentul cel mai intunecat din-aintea primei raze de lumina.
Umbrele noptii aluneca alene pe strazi printre monstrii constiintei umane… si nu inteleg cum poate fi atata aglomeratie pe o strada pustie.
E atat de liniste ca-mi aud inima batand. Un pas… inca unul. Ecouri, ecouri in linistea din jur. Atat de liniste ca e un pacat pana si sa-ti aprinzi o tigara. Si iar bataile inimii… In atata singuratate imi aud gandurile cum se sparg in valuri de fantasmele laptoase ale diminetii ce sta sa se nasca.Parca vad cercurile concentrice cum se duc si se tot duc intinzandu-si la nesfarsit intr-o retea complicata pe strazile goale, fara lumina, fara zgomot, fara masini, fara colturi…. dar reverberand de viata.
Un moment de respiratie…. Nu se intampla nimic dar traiesc pasiunea unei nopti cum n-am mai vazut demult… Nimic pierdut, nimic gasit.
Plutesc cu 5 cm/secunda spre rasarit. De sub mantia de somnolenta ce imbraca lumea ma desprind cu un ursulet. E bun colorat si pufos ca intotdeauna. E dulce ca o zi de soare in luna mai cand razele mangaie pielea si florile sterg alene de nori cerul albastru in dieri de vant. Inghit si imaginea se stinge.
Incepe sa ploua. Parca e tot mai frig. Mai am doi ursuleti in palma. Ma uit la ei, zambesc si ma gandesc sa-i las pe mai tarziu. Sunt culorile mele preferate.As fi vrut sa vad rasaritul dar e prea innorat.
Merg mai departe si visul se continua. Cu arome placute si cafea calda; cu lapte si miere; cu un buna dimineata somnoros, cu lumina … multa, multa lumina si dragoste.

Ridica-te si lupta


E liniste pe frontul de Vest. Dar adancul sufletului tau urla in agonie. Nedreptatea te doare atat de tare ca lacrimi tasnesc din ochi de furie.
Eroul din tine arde. Arde si te cheama la lupta.
Raspunde.E vremea sa te ridici din genunchi si rasari ca un stalp de netulburat din negurile vremii.
E timpul sa treci la arme sa aperi Adevarul tau si ceea ce ti-e drag.
Sa ridici Scutul Adevarului si conjuri Sabia Curajului, sa-ti pui zalele Credintei, sa-ti intindzi aripile si sa te inalti; sa sufli cu foc si sa dobori orice obstacol din calea ta. E timpul sa inclini Balanta.
E momentul sa intelegi ceea ce esti si sa crezi ca in Viata Ta esti un mic Dumnezeu.Sa stii ca ai dreptate… Asa ca viseaza copile si crezi in tine. Apara ce ti-e drag si ce e drept cu orice pret… Lumea te va auzi si va gravita in jurul tau.Nu ezita; chiar daca atunci cand esti eroul povestii nu mai apare nimeni sa te salveze atunci cand este greu, zambeste si simte-te nemuritor… Esti de ne infrant:zeii au tinut intotdeauna cu cei puternici.
Un drum plin de biruinte ti-e deschis in fata, iar in valtoare de lucruri care curg unele dupa altele dinspre trecut in prezent si-nspre un viitor incert totul va merita sa fie trait.

Rautate

M-am nascut de ziua lamei taioase.N-am fost perfecta si nu voi fi niciodata. Multora le e graza de mine. Dar nu sunt rea. Sunt fair play.Platesc cu aceasi moneda.
Si mi-a luat multa vreme sa-mi dau seama de asta. Am platit pentru naivitatea de pana acum.Platesc si acum.Platesc cu fiecare moment in care rautatea unora ma ia prin surprindere si visez doar sa ma lasati in pace.
Ce este rautatea? Sa vedem

A vedea pe altcineva cum sufera si sa zvarcoleste
A calca in picioare pe cineva care este deja la Pamant
A distruge viata altuia din plictis si lipsa de alta ocupatie mai interesanta
A fi las la lovi prin altii si minciuni ticluit concepute
A concepe planuri facute sa loveasca pe la spate
A administra lovituri celor mai buni decta tine nu pentru ca ti-au gresit vreaodata cu ceva ci doar pt ca au indraznit sa fie mai buni ca tine
A fi crud
A discrimina
A deposeda cei din jurul tau de sansele lor
A disruge speranta si credinta altora

Sunt sigura ca mai sunt o multime de detalii….

Sa nu crezi ca rautatea nu lasa urme. Iti ara sufletul cu uratenie. Si la un moment dat indiferent cat de frumos zambesti si cat de dulce vorbesti uratenia va fi atat de extensiva ca nimic nu o va mai putea acoperi. o sa te manance din interior ca un cancer spiritual si pretul va fi imens.
Gandeste-te la asta: nimic nu dureaza o vesnicie si nimic nu e gratis in lumea asta. Mai devreme sau mai tarziu fiecare capitol se incheie. Si atunci va trebui sa platesti.

Daca vei fi rau cu mine te voi ierta dar nu voi uita.Niciodata nu ma vei schimba. Si cand va fi sa platesti ca un advarat invingator voi fi acolo cu o arma imbatabila: Sabia Adevarului . O sa cer rascumparare pentru lacrimi si durere.Vei avea cu ce sa mi le rascumperi?


Inima mea e un sanatoriu de refacere pentru o singura persoana. Pieptul se zbate sub apasarea ta desi nu te mai gasesc alaturi. Hoinaresc alene printre momentele zilei. Pasesc si nu e nimeni. Sunt singur si e atat de liniste incat imi aud gandurile in ecouri. Imi lipsesti…

Te simt atat de aproape ca iti percep aroma pielii, iti aud respiratia…. TE simt aici. Daca ma intorc o sa te vad aievea aproape, aplecata peste o carte, daca o sa rad o sa-mi zambesti inapoi de dupa usa. Imi vine sa intind mana sa te ating, sa te aduc mai aproape…Impartim aceasi inima, acelasi suflet. Suntem o fiinta despartita de zei in ziua intai. Simt cum imi curgi prin vine. Sunt intoxicat de gandul fiintei si spiritului tau.
Nu mai stiu sa traiesc fara tine.

Sunt confuz si nu ma recunosc; ma transform acum, din nou, in omul care eram candva, sau poate, in ceva mai bun. Ma schimb din om in umbra si inapoi.Pendulez intre speranta si disperare si nu stiu ce sa aleg. Sunt flacara cand ma terzesc cu imaginea ta in minte, cu gustul tau pe buze; si ma fac scrum cand raceala realitatii isi face loc langa mine in pat.
Lumina mea, pentru prima oara intr-o vesnicie impartita de noi esti atat de departe .Innebunesc de dorul tau…

Orice alta prezenta feminina e terna, anosta, imi creaza o profunda stare de deranj si stinghereala. Nu te vreau decat pe tine.

As vrea sa fug departe dar lantul inimii mele e scurt si sufletul mi se destrama cu fiecare moment in care nu esti langa mine. Durerea e ca o umbra a dezbadejdii. Nu spune nimic dar ma insoteste pretutindeni. Rabdarea e un concept necunoscut mie dar o virtute pe care mi-o impui dur, dureros.

Ma lupt cu gandul la tine. As vrea sa nu-l mai am, ca sa mu mai pacatuiesc impotriva dorintei tale.
Te vad si ma ascund in mine. Te-as sorbi din ochi dar stiu ca acum tu nu ma vrei.
Privirea ta trista imi exfoliaza inima fasie cu fasie. Sunt in genunchi. Pasiunea pentru tine ma secatuieste si ma infricosaza. Ti-as spune cat de mult te iubesc dar nu vrei sa auzi, ca te ador ca pe nici o alta fiinta dar tu nu vrei sa stii.Ti-as spune totul dar cand te vad de departe trecand cu pasul tau soptit nu mai am cuvinte.
Intoarce-te inapoi lumina si cruta-mi suferinta cumplita. Vino sa te iubesc cum nu iubeste nimeni pe acesta lume; imbratiseaza-ma, iarta-ma, respira-ma si lasa-ma sa te fac fericita.

Prietenului meu G. care mi-a povestit cu tristete si pasiune aceasta declaratie de dragoste. Sper sa fii iubit nespus de mult si ca pasiunea mistuitoare cu care-ti traiesti viata sa nu ti se stinga niciodata in piept.

Spune-mi


In mixaj de vechi si nou spune-mi tu te rog ….Cat de adanca poate fi disperarea?
Poate sa te faca sa traiesti intr-o lume vesnic lipsita de lumina, lipsita de zambet, vise si culoare? Te poate ucide in liniste la nesfarsit?
Cat de inradacinata poate fi o credinta in suflet?
Poate sa te determine sa te adancesti in undele unei vieti fara intuneric, fara tristeti, ganduri negre si dureri distrugatoare? Te poate face sa renasti din propria cenusa?
Cand poate noaptea deveni ziua si dragostea disperare?
Intr-o pauza de un moment, la cafeaua de ora 12, aprinde-ti o tigara si spune-mi cate cuvinte trebuie sa aiba o propozitie pentru ca sa ajunga la inima ta. Ce as putea sa-i spun ca sa ma iubesca asa?
Spune-mi te rog. Sunt un tigru in lanturi.Astept pe un fond anost sa ma eliberezi cu Cuvantul tau. Cred ca de aceea sunt aici.Asa ca…Spune-mi Adevarul ca sa pot sa te cred si sa merg inainte.
Un Cuvant astept doar …
Asa ca, Spune-mi … Ca sa pot sa trantesc usa peronului pe care astept la nesfarsit,sa-mi scutur muschii juliti de lanturile grele ce ma inlantuie, sa parg geamurile prin care pana acum nu am indraznit decat sa visez, sa fac totul scrum si sa uit de speranta vesteda, sa-mi intind aripile vijelios, sa las totul in urma mea, sa ies intr-o lume noua, in care sa pasesc egal si sa-mi schimb destinul.
Elibereaza-ma prin cuvant si voi schimba lumea.

Canta

Canta-mi ceva in seara asta.
Canta-mi iubirea departe spre zari … alunga-mi si gandurile cu notele tale.
Canta sunete desarte asaza-le in ordine fara sir si fara capat ca doar in al meu suflet sa se rasfranga in ecouri cristaline si puf de papadii inainte de a se topi in adevar.
Canta-mi un cantec fara partitura si indurate de sufletul meu ingere. Indura-te si mangaie-ma cu sunete pe jumatate stinse ca sa ma pot ierta si eu inainte de a ma contopi in somnul, adanc, fara vise de chiar dinainte de rasarit.
Canta orice, caci existenta mea e un sir de note desperecheate inganate de o doamna candva, la inceput de vreme , pe o strada ce nu mai exista deja.
Canta-mi cu chitara ta neagra si sparge tacerea din mine. Ineaca-ma in melodia notelor desarte!
Canta! si invaluiesti-mi sufletul in sunet, dulce imagine fantomatica, inainte ca nebunia sa dispara si zorii sa te alunge iar.